Ne scuzam mult si des.Scuze pentru ca ai atins pe cineva intamplator in mers pe strada,scuze ca rapesti doua minute din viata cuiva pentrut o informatie,scuze ca nu arati prezentabil dupa o zi incarcata.Scuze gratuite, in care situatia in cauza te scuza pur si simplu,te disculpa,fara a fi nevoie sa subliniezi.
Si eu sunt o persoana „scuzoasa”,,pentru ca asa m-au invatat ai mei cand eram mica si mi-au dat sa beau si apa din clopotel si trebuia sa-mi tin gura ocupata. :P
Nu-mi place sa fiu deranjata si nici sa deranjez.Nu-mi plac oamenii prost crescuti, insistenti si ma scuz pentru a evita situatiile in care as putea fi ca ei.
Si cu toate sutele de scuze care ne inconjoara nu inteleg de ce unora le e greu sa le spuna atunci cand intradevar conteaza.Cand au gresit sau cand situatia produsa direct sau indirect a molestat motivat.
De ce se invoca zeci de motive,de ce se arunca pisica,de ce se jigneste?De ce e greu sa accepti ca esti om si ca perfectiunea ta e construita tocmai din imperfectiuni?!
De ce nu sincere scuze?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pentru că sunt cantitative şi scuzele şi nu calitative...
RăspundețiȘtergereSa vezi in Anglia ce fel este. Auzeam cuvantul "sorry" atat de des, incat nu mai rezona deloc in creierul meu. Uneori e sincer, alteori e robotic, ca si intrebarea: "Ce faci?"
RăspundețiȘtergere