miercuri, 15 septembrie 2010

Primele mele zile in orasul cu 17.430.000 de locuitori

Beijing este un oras gigant.Cel putin de 5 ori mai mare decat Bucurestiul din ce am vazut eu cat am zburat 20 de minute deasupra lui.Imi si imiaginam cum o fi sa ai bunicii,din nefericire,in cealalta parte a orasului.Cand mergi in vizita e ca si cum ai pleca in excursie de o zi, asa cum faceam in clasa a 4-a,cu popas,pauza de dezmortit picioarele...
E un oras frumos si aerisit.De sus se vede ca o macheta bine organizata.Aceeasi problema ca peste tot in China n-ai nici o sansa sa te intelegi cu nimeni pe nicaieri.Am incercat si cu ghicitori,caut sare de 2 saptamani.Cand ii intreb daca vorbesc engleza incep sa rada,dau din maini aleatoriu si cheama pe cineva din spate(de fiecare data la fel);vine cineva-ul,zice „Halou” imi zic ok si ma gandesc ca poate,poate.Il intreb de sare;nimic.Ii spun ca nu e zahar e exact opusul adica sare.Ma intreaba:”Aaa,zahar?!”,zic nu,sare.”Aaa,nu stiu.”...de zahar stiu probabil din reclamele pentru cola.
Am scapat aici,in schimb,de oamneii care se uita insistent ,(in Xiamen-orasel mai mic in apropierea Shanghaiului” in primele zile s-au adunat in jurul meu la supermarket si se uitau ca la King Kong ,Yeti...),se uita si aici dar sunt mai discreti.
In China marea majoritate a oamenilor par sa fie saracuti si totusi e fantastic cat sunt de cinstiti.In magazinee de obicei un singur vanzator,nu sunt camere de luat vederi,te lasa sa intri cu plasa de cumparaturi din alta parte,nu te supravegheaza,pare ca nici nu-si pun problema ca ai putea lua ceva fara sa platesti.Mi-am uitat,de asemenea,telefonul de doua ori si mi l-au restituit bucurosi. :)

duminică, 12 septembrie 2010

China

Woau! Imi pot accesa blogul si pot chiar sa si scriu; asta trebuie sa fie o minune.Probabil comunistii astia sunt ceva mei permisivi duminica :P.
Dupa cum se poate intelege inca din titlu sunt in tara capetelor negre si a ochilor alungiti atintiti aproape infiorator inspre tot ceea ce e diferit,in tara unde toti par a fi rude cu Jackie Chan,in tara in care am inteles ca mancarea poate sa miroasa foarte urat si sa arate de a dreptul...(am sa atasez niste poze convingatoare).
Mai am de stat 2 luni juma' si sper sa rezist:D.
In drum spre China,care by the way a durat 15 ore, am trecut prin Munchen,si am fost placut impresionata de ospitalitate de curatenie si discplina.Un aeroport cu pereti de scticla fara pic de praf,toalete imaculate,tonomate de ceai,cafea,cappuccino la tot pasul gratis ,ce sa vezi, nu se imbulzea nimeni.Imi venea sa fac poze ca la muzeu.
Iar cu asta m au cucerit definitiv:

Oamenii astia trebuie sa aiba umor.In caz ca vrei sa te rogi mai cu spor sa nu te nimeresti pe acelasi zbor cu vre-un arab care sa-si doreasca 70 de virgine.Prea mult.