Imi miroase a cald

Un vanticel imbietor ma face sa visez la primavara.La dealuri pline de verde crud,aproape de soarele mangaietor,la joaca de copii.

Dupa o toamna care a maturat multe,o iarna care m-a racit,ma joc cu ce mi-a mai ramas. O galagie de sentimente. Restul din mine va creste la loc la un moment dat.

Le arunc in sus sperand sa prinda aripi si sa zburde,dar ele cad inapoi,peste mine.
M-as fi dorit sa le pierd,printre norii pufosi,fara urma.Fara dor de dor,fara sa dor.

Unde o sa ne duca tehnologia asta?

Zilele astea in trecere pe la un xerox am zarit minunatia ,care mi-a ridicat o serie de intrebari.

Scrie un pix invizibil? Si daca scrie ,eu cum pot sa verific?!?!?!

...nu mai e ca pe vremea mea :P, cand copiatul era o adevarata arta pentru care ma pregateam cu minutiozitate ca inainte de razboi.Acum exista pixuri invizibile pentru profesori si paradoxal vizibile pentru elevii prinsi la ananghie.

Ta-da!

Reply la postul Cristinei,"Noi doi".

Totul a inceput cu excursia Cristinei in Olanda...Cu ocazia acesteia am avut o intalnire before vacantion,asta ca tot era in trecere prin Buc si cum unele lucruri nu se schimba niciodata se pare ca,Crissu nu mai calca in k _ _ de cate ori iese din cas' ci mai nou varsa frappe-ul pe prietene in plina Plaza.Din nou situatii stanjenitoare cu lume chiorandu-se la incercarile noastre de a salva ce mai era pe masa...miroseam toata a laptic vanilat iar mai apoi in drum spre casa era sa ma transform in inghetata.Ce sa fac daca mi-e simpatica?!
Ideea cadoului din Amsterdam cred ca a pornit de aici si din dorinta ei de a ma multumi si a ma face sa uit de micul incident.
Si uite asa am primit un tel cu privire la "ză cado" care se anunta a fi mare si necesita o geanta luuunga.Am crezut ca i se trage de la fumurile de Amsterdam si n-am luat-o in seama pana cand nu mi l-a pus in brate pe "Master Pink" sau "Marele Pink" asa cum zice nasa mare coafata in coc de sarmalutze.
Suntem inca la primile intalniri,abea a facut cunostinta cu prietenele mele,plus perioada de acomodare,are potential...presimt o relatie de durata. :D

Zambete

Astazi am surprins cateva zeci de persoane surazand uimite sau zambind spontan sau chiar izbucnind in ras. Ne-am alaturat (subsemnata, Ralu si Lory) in felul nostru, campaniei nationale „Un zambet pentru tine” impartind stickere zambicioase in drumul nostru prin batranul si oropsitul Bucuresti.Le-am explicat si strainilor cum sta treaba cu zambetele pe la noi,am amuzat si politistii responsabili cu circulatia rutiera si ne-am indeplinit cu brio misiunea.

Mai tarziu prin magazimele de cadouri am fost surpinsa sa vad o multime de barbati misunand dupa cadouri panicati,cu pupilele dilatate, vizibil incurcati...Dragutz!

Pe seara iar in familie,aceea pe care poti sa ti-o alegi.Ne-am cadorisit si ne-am imortalizat pentru atunci cand o sa ne fie dor.

Azi am invatat ca sunt persoane care vin in viatza ta si te implinesc,te fac sa stralucesti .Simti ca si fara ele iti era ok dar cu ele iti e perfect.Iar pe de alta parte sunt persoane care ceeaza un gol (acele dorinte neimplinite si/sau neimplinibile).

In rest,numai zambete. :)

Toamna din sufletul meu

Incerc sa inchei un capitol dar o vijelie imi frunzareste filele…si hoinaresc iar printre paginile trecutului.

Vantul tomnatic,rece si aspru usuca ceea ce a mai ramas viu si ,mi e frig fara tine,… ia cu el tot, toate ultimele trei toamne.

Inchei cu greu o perioada frumoasa din viata mea cu furtuni si ploi,soare si nori,toate in 2…poate cea mai frumoasa.

Ieri amandoi azi doar noi.

n-ajunge sa simti, sa vrei...

In incercarea de a-mi explica care e sursa majoritatilor probleme de cuplu...

Ma intrebam de ce nu e de ajuns sa simti,sa vrei,sa te motivezi?

Si imi dau seama ca totul se rezuma la sincronizare.Asa cum un film bun are nevoie de o sincronizare aproape perfecta intre imagine si sunet,asa o relatie sanatoasa are nevoie de o sinconizare aproape perfecta intre simitiri si trairi.

Intr-o lume atat de comerciala,globalizata ne sincronizam oproape robotic in moda,preferinte,ideologii dar nu reusim sa ne sincronizam in simtiri si trairi cu o alta persoana.
Exista o culme a asteptarilor care in prima faza emotioneaza,entuziasmeaza pentru ca mai apoi sa plictiseasca,sa oboseasca.As putea spune ca o cale de mijloc pe culmea asteptarilor,in consumarea sentimentelor e vitala.
Imi amintesc de vorba "Ai grija ce ti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca!".Privind cumva in urma imi dau seama ca tot ce mi am dorit s-a indeplinit la un moment dat,doar ca uneori prea tarziu cand nu m-am mai putut bucura ,cand deja devenisera fantome ale trecutului.

Poate ca asta inseamna dragostea,sa te sincronizezi fara sa te impiedici de cuvinte,replici,atitudine mai mult sau mai putin interpretabile.

Ganduri ravasite

Vreau sa plang si nu pot.Vreau sa ma eliberez si nu-mi iese.

Nu stiu cum e sa fii in sevraj,dar asa simt ca ma simt…

Mi-e dor sa stiu ca exista cineva acolo, nu pentru zambete dragalase si timp petrecut impreuna ci pentru mine si problemele mele,nu pentru o zi,doua,trei…noua,ci pentru o viata.

"Daca dependenta s-ar rezuma la sex,droguri si alcool ar fi mult prea simplu."

Azi,mi-e dor...