In incercarea de a-mi explica care e sursa majoritatilor probleme de cuplu...
Ma intrebam de ce nu e de ajuns sa simti,sa vrei,sa te motivezi?
Si imi dau seama ca totul se rezuma la sincronizare.Asa cum un film bun are nevoie de o sincronizare aproape perfecta intre imagine si sunet,asa o relatie sanatoasa are nevoie de o sinconizare aproape perfecta intre simitiri si trairi.
Intr-o lume atat de comerciala,globalizata ne sincronizam oproape robotic in moda,preferinte,ideologii dar nu reusim sa ne sincronizam in simtiri si trairi cu o alta persoana.
Exista o culme a asteptarilor care in prima faza emotioneaza,entuziasmeaza pentru ca mai apoi sa plictiseasca,sa oboseasca.As putea spune ca o cale de mijloc pe culmea asteptarilor,in consumarea sentimentelor e vitala.
Imi amintesc de vorba "Ai grija ce ti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca!".Privind cumva in urma imi dau seama ca tot ce mi am dorit s-a indeplinit la un moment dat,doar ca uneori prea tarziu cand nu m-am mai putut bucura ,cand deja devenisera fantome ale trecutului.
Poate ca asta inseamna dragostea,sa te sincronizezi fara sa te impiedici de cuvinte,replici,atitudine mai mult sau mai putin interpretabile.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu