E cel mai complicat an,anul deciziilor. Da' e fain sa-ti pictezi singur tabloul.
So,imi da palpitatii facultatea si perioada de dupa.Am schitat ceva sper un pic si la noroc.Ma bateau niste ganduri sa plec in Doha sau Dubai dar dupa ce am trecut de prima faza a interviului mi-am dat seama ca-mi plac romanii.Mi se lipesc de suflet.Sunt putini,prea putini dar cand ii gasesti pe aia care conteaza pe aia care merita asa cum imi place mie sa le zic "oamenii poveste" pur si simplu merita.
Iar pe restul ii ignor.Ma simt uneori sufocata dar invat sa-i tolezez.Fara iluziile de alta data cum ca as putea sa le demonstrez ca gresesc ,fara sa mai vreau sa schimb ceva.Pentru ei e prea tarziu(nu mai sunt de mult tabula rasa),iar eu n-am timp.Vreau din ce in ce mai multe de la mine.
Am invatat mai nou ca exista ceva mai rau decat sa fii singur.Sa fii intr-o companie nepotrivita.
Una peste alta fac pasi mici inspre mai mare si ma bucur ca un copil de fiecare progres.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu