Am observat ca din dorinta de a atinge,a-si asigura cumva sentimentul de dragoste multi oameni incearca sa creeze o reteta.
Mi se pare ceva asemanator cu femeile alea disperate dupa cumparaturile de supermaket care au tot felul de tips-uri despre unde si ce e mai ieftin,bonusuri,reduceri,carduri de fidelitate, care pierd jumatate de zi ca sa mearga dintr o parte in alta a Bucurestiului pentru 2 lei,in fiecare zi mai descopera cate ceva si au intradevar niste reguli bine stabilite dupa care urmeaza acest ritual.Concluzie:fac din alergatura asta total inutila un mod de viatza care culmea le face sa se simta utile.
Intr-un mod similar vad ca foarte multi oameni cauta sa descopere,sa explice ,sa justifice dragostea.Se pird in replici zise de nu stiu cine de parca nu e logic ca asa cum nu exista in lumea asta doua pesoane la fel asa nici dragostea nu poate fi simtita,traita,consumata de doua persoane,LA FEl.
Mai citesc de asemenea bazaconii de genul "daca nu oferi,nu primesti" si mi se pare atat de jignitor sa asemanam dragostea cu un troc,cu un schimb la piatza...Este clar ca adesea ne raportam la ceea ce ne place noua sa primim pentru a fi constient si de nevoile celuilalt si facem tot felul de asocieri pentru a le intelege necesitatile,dar nu e un schimb.Sau atunci cand relatia fiintzeaza ca un schimb,nu mai e dragoste.
Dragostea fie te inalta la cer,cu riscul de a-ti da drumul si de a te prapadi pana jos,fie se materializeaza de catre cei mai putin curajosi sa o infrunte si sa si asume consecintzele in relatii de prietenie,respect,armonie,intelegre.
Postul e scris ca reply pntru ultimele publicatii ale
Cristinei si ale lui
Vlad si a celorlalti care se regasesc in ele.
