n-ajunge sa simti, sa vrei...

In incercarea de a-mi explica care e sursa majoritatilor probleme de cuplu...

Ma intrebam de ce nu e de ajuns sa simti,sa vrei,sa te motivezi?

Si imi dau seama ca totul se rezuma la sincronizare.Asa cum un film bun are nevoie de o sincronizare aproape perfecta intre imagine si sunet,asa o relatie sanatoasa are nevoie de o sinconizare aproape perfecta intre simitiri si trairi.

Intr-o lume atat de comerciala,globalizata ne sincronizam oproape robotic in moda,preferinte,ideologii dar nu reusim sa ne sincronizam in simtiri si trairi cu o alta persoana.
Exista o culme a asteptarilor care in prima faza emotioneaza,entuziasmeaza pentru ca mai apoi sa plictiseasca,sa oboseasca.As putea spune ca o cale de mijloc pe culmea asteptarilor,in consumarea sentimentelor e vitala.
Imi amintesc de vorba "Ai grija ce ti doresti ca s-ar putea sa ti se indeplineasca!".Privind cumva in urma imi dau seama ca tot ce mi am dorit s-a indeplinit la un moment dat,doar ca uneori prea tarziu cand nu m-am mai putut bucura ,cand deja devenisera fantome ale trecutului.

Poate ca asta inseamna dragostea,sa te sincronizezi fara sa te impiedici de cuvinte,replici,atitudine mai mult sau mai putin interpretabile.

Ganduri ravasite

Vreau sa plang si nu pot.Vreau sa ma eliberez si nu-mi iese.

Nu stiu cum e sa fii in sevraj,dar asa simt ca ma simt…

Mi-e dor sa stiu ca exista cineva acolo, nu pentru zambete dragalase si timp petrecut impreuna ci pentru mine si problemele mele,nu pentru o zi,doua,trei…noua,ci pentru o viata.

"Daca dependenta s-ar rezuma la sex,droguri si alcool ar fi mult prea simplu."

Azi,mi-e dor...